PROGRAMELE DE TELEVIZIUNE NU SUNT UN JOC PENTRU COPII

13.11.2013


Trimiteteţi articolul prin email title=

Televiziunea şi dezvoltarea copilului mai mic de 3 ani

PDF - 377.1 ko
PROGRAMELE DE TELEVIZIUNE NU SUNT UN JOC PENTRU COPII

Televiziunea nu este adaptată nevoilor de dezvoltare a copiilor mai mici de 3 ani. Înainte de împlinirea acestei vârste, copilul se dezvoltă interacţionând direct cu lumea din jurul lui. Televiziunea riscă să-l transforme în spectator, tocmai atunci când copilul are nevoie să înveţe să devină un actor.

În procedul de creştere şi de dezvoltare un copil trece de la etapa motrice, la capacitatea de a interacţiona cu adulţii şi cu obiectele din jurul lui.

Există mai multe etape prin care trece copilul până la vârsta de 3 ani: copilul mic este atras de tot mişcă, apoi descoperă că poate acţiona asupra obiectelor care se află în preajma lui, iar de-ndată ce capacitatea motrice îi permite numeşte obiectele şi le atinge.

Începând cu vârsta de 9 luni, copilul mic începe să imite ce vede , dar fără să înţeleagă. Către vârsta de 1 an sau doi ani face legătura între cuvinte şi obiecte şi înţelege expresii de bază.

Pentru a-şi dezvolta capacităţile, copilul trebuie să folosească activ cele cinci simţuri, bazându-se în special pe relaţia cu o persoană adultă care răspunde la solicitările copilului. Acesta are nevoie pentru a se dezvolta de autopercepţia ca persoană care poate transforma lumea, ceea ce face chiar, de exemplu, atunci când manipulează diverse obiecte din jurul său.

Expunerea pasivă la imaginile difuzate pe ecran nu favorizează acest tip de interacţiune, putând să frâneze în unele situaţii, dezvoltarea copilului mic.

Copilul mic expus programului de televiziune recepţionează un flux de sunete şi de imagini pe care nu-l înţelege şi care poate să-i afecteze dezvoltarea. Privirea copilului este captată de ecran şi efectul calmant care urmează poate da iluzia unui efect pozitiv. Calmul copilului captat de imagini îi succede o agitaţie greşit înţeleasă, care în mod paradoxal îi poate determina pe părinţi să crească timpul de expunere al copilului la programul de televiziune.

Televiziunea şi dezvoltarea copilului cu vârsta între 3 şi 6 ani

Începând cu vârsta de 3 ani, copilul este capabil să urmărească un film sau o emisiune care îl interesează. Copilul crede tot ce i se povesteşte.

Copilului îi trebuie un anumit interval de timp până când începe să facă diferenţa între ce este şi ce nu este adevărat. Copilul între 3 şi 6 ani reacţionează în funcţie de sensibilitatea sa. În această perioadă se dezvoltă capacitatea de vorbire, îi sporeşte autonomia, se îmbogăţeşte experienţa sa în privinţa iniţiativelor şi odată ce copilul devine mai activ, este importantă selectarea programelor pe care le urmăreşte şi limitarea timpului de expunere la acestea. Printre diferitele experienţe ale copilului cu vârsta între 3 – 6 ani, aceea a imaginilor este importantă pentru în această etapă de vârstă îşi clădeşte sensibilitatea. În funcţie de diferite experienţe avute, copilul este încrezător şi ofensiv, sau, dimpotrivă este temător şi defensiv.

Copilul nu are sentimentul de respingere faţă de imagini. El nu va face diferenţa, de exemplu, între publicitate şi un alt program sau între ficţiune şi realitate.

Copilul va considera reale imaginile înspăimântătoare pe care le-a văzut la televizor, fără a găsi cuvinte să exprime ceea ce simte. De aici şi necesitatea unei atenţii deosebite acordate copilului şi dialogului cu acesta.

Televiziunea şi dezvoltarea copilului între 6 şi 10 ani

După împlinirea vârstei de 7 ani, copilul începe să capete sentimentul de respingere faţă de imaginile de televiziune. El poate construi înţelesuri în legătură cu ceea ce vede, poate contextualiza şi prin urmare se poate distanţa de efectul imediat al imaginii.

Între 6 şi 10 ani, gândirea copilului se cristalizează şi îi permite să facă conexiuni între ce este şi ce nu este adevărat. Începând cu vârsta de 6 ani, copilul începe să analizeze, să înţeleagă.

Copilul cu vârsta între 6 şi 10 ani începe să acumuleze o anumită experienţa a imaginilor. El poate să dorescă să demonstreze ce este capabil să imite din ceea ce a văzut.

Din acest motiv este necesar să i se explice că nu trebuie să imite ceea ce vede la televizor, respectându-i-se sensibilitatea prin privilegierea vizionării de programe adecvate vârstei.

Televiziunea şi dezvoltarea copilului mai mare de 10 ani

Nu trebuie neglijată supravegherea copilului mai mare de 10 ani.

Copilul cu vârsta între 10 şi 12 ani începe să dorească să beneficieze de mai multă autonomie în raport cu imaginile tv.

Copilul între 10 şi 12 ani doreşte acces la programe tv diversificate; el continuă să urmărească programele dedicate vârstei lui, dar este interesat şi de cele care se adresează întregii familii precum şi de cele care nu pot fi vizionate de copii sub vârsta de 10 ani. Este important ca minorii să fie asistaţi în alegerea programelor audiovizuale pe care le urmăresc, să fie instruiţi să le aleagă pe cele potrivite vârstei lor, devenind astfel telespectatori activi.

În perioada adolescenţei, minorul doreşte să urmărească conţinuturi cu scene de violenţă, chiar dacă nu este în mod efectiv pregătit pentre acestea.

Este important, chiar şi în perioada de adolescenţă a minorului, în ciuda facilitării accesului adolescenţilor la diverse platforme de comunicare, să se continue dialogul lor cu adulţii în legătură cu ceea ce ascultă şi văd, cultivându-li-se în continuare obiceiul de alege ceea ce este potrivit vârstei şi sensibilităţii lor.