privind respingerea contestaţiei formulate de S.C. RADIO XXI S.R.L. împotriva Deciziei C.N.A. nr. 568/01.06.2010

Către

S.C. RADIO XXI S.R.L.
BUCUREŞTI, Str. Horia Măcelariu, nr. 36-38, sector 1,

pentru postul RADIO 21

Întrunit în şedinţa publică din data de 22 iunie 2010, Consiliul Naţional al Audiovizualului a luat în discuţie contestaţia formulată de S.C. RADIO XXI S.R.L. împotriva Deciziei CNA nr. 568/01.06.2010, prin care această societate a fost sancţionată cu somaţie publică pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin. (1) şi (5) şi ale art. 42 alin. (1) din Decizia CNA nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

Analizând argumentele expuse în contestaţie, membrii Consiliului au apreciat că acestea sunt nefondate şi nu sunt de natură a atrage anularea deciziei, pentru considerentele care urmează.

În susţinerea contestaţiei, radiodifuzorul încearcă să acrediteze, în mod eronat, ideea că prin decizia contestată se încalcă în fapt dreptul constituţional la libera exprimare, fără a avea în vedere că libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne şi internaţionale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opţiuni, însă aceste opţiuni nu pot leza drepturile altor membri ai colectivităţii.

Astfel, în conformitate cu pct. 2 al art. 10 din ConvenÅ£ia Europeană a drepturilor omului, “exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri ÅŸi responsabilităţi poate fi supusă anumitor formalităţi, condiÅ£ii, restrângeri sau sancÅ£iuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naÅ£ională, integritatea teritorială sau siguranÅ£a publică, apărarea ordinii, prevenirea infracÅ£iunilor, protecÅ£ia sănătăţii sau a moralei, protecÅ£ia reputaÅ£iei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaÅ£ii confidenÅ£iale sau pentru a garanta autoritatea ÅŸi imparÅ£ialitatea puterii judecătoreÅŸti”.

De asemenea, dispoziÅ£iile art. 29 pct. 2 din DeclaraÅ£ia Universală a Drepturilor Omului prevăd că, “în exercitarea drepturilor ÅŸi libertăţilor sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoaÅŸterii ÅŸi respectului dreptului ÅŸi libertăţilor celorlalÅ£i ÅŸi în vederea satisfacerii cerinÅ£elor juste ale moralei, ordinii publice ÅŸi bunăstării generale, într-o societate democratică”. Rezultă din textele de lege invocate că, între dreptul la protejarea demnităţii umane ÅŸi libertatea de exprimare este necesar să existe un echilibru.

Mai mult, dreptul la liberă exprimare nu a fost îngrădit în niciun fel, deoarece controlul Consiliului a fost ulterior comunicării publice a emisiunii, conform prevederilor art. 10 alin (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, iar sancţiunea aplicată reprezintă o consecinţă a nerespectării normelor audiovizuale în vigoare.

Motivarea contestatorarei potrivit căreia decizia de sancÅ£ionare este nelegală ÅŸi neîntemeiată, întrucât nu a fost respectată procedura stipulată în Decizia CNA nr. 187/2006, la art. 52, este nefondată ÅŸi denotă necunoaÅŸterea dispoziÅ£iilor legale în materie, întrucât articolul invocat nu prevede o obligaÅ£ie în sarcina persoanei care se consideră lezată de prezentarea în cadrul unui program audiovizual a unor fapte neadevărate sau informaÅ£ii inexacte, de a solicita un drept la replică. Din chiar cuprinsul art. 52 din Decizia CNA nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conÅ£inutului audiovizual, cu modificările ÅŸi completările ulterioare, care arată că „persoanele … care doresc să beneficieze”, rezultă fără putinţă de tăgadă că suntem în prezenÅ£a unui drept care poate fi exercitat după cum consideră persoana lezată.

Niciun articol din TITLUL III - Dreptul la replică şi la rectificare al Codului audiovizualului nu condiţionează aplicarea vreunei sancţiuni de acordarea în prealabil a dreptului la replică sau rectificare.

Mai mult, temeiul deciziei de sancţionare nu îl constituie art. 57 din Decizia CNA nr. 187/2006, radiodifuzorul nefiind sancţionat în baza articolelor invocate prin contestaţie.

Membrii Consiliului au considerat că argumentele prezentate de contestatoare nu pot justifica încălcarea normelor legale din domeniul audiovizualului şi, în consecinţă, nu pot atrage anularea deciziei de sancţionare.

Faţă de aceste argumente, membrii Consiliului consideră că decizia contestată reflectă corect situaţia de fapt şi de drept avută în vedere la data adoptării, decizia fiind emisă cu respectarea tuturor condiţiilor de legalitate prevăzute de Legea audiovizualului nr. 504/2002.

În temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, cu respectarea dispoziţiilor art. 15 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Naţional al Audiovizualului respinge contestaţia ca fiind neîntemeiată.