ETAPA DE CONSILIERE

-3 sfaturi cheie pentru copii
-6 sfaturi cheie pentru părinţi
Cele 3 sfaturi cheie pentru copii

-Televiziunea îţi oferă atunci când ai timp liber, programe care îţi sunt special adresate; acestea sunt programe pentru copii; le găseşti în emisiunile pentru copii sau pe canalele pentru copii şi tineri.

În schimb, anumite emisiuni nu sunt pentru vârsta ta, anumite imagini te-ar putea face să te temi sau te-ar putea şoca, chiar. Uită-te în partea de jos a ecranului şi vezi dacă poţi urmări un anumit program. Dacă la începutul programului există în partea de jos a ecranului un semn/o pictogramă cu simbolul -10 în Franţa, în România, un cerc de culoare albă, iar în interiorul acestuia, pe fond transparent, majusculele AP de culoare albă, înseamnă că nu trebuie să urmăreşti respectivul program sigur. Il poţi urmări doar dacă părinţii ori familia sunt de acord să vizionezi un astfel de program. Programele de televiziune pot fi, de asemenea, nerecomandate ori interzise copiilor sub 12 ani, sub 15 ani, sub 18 ani. Aceasta înseamnă că ele conţin violenţă sau teme care ar putea să te afecteze. Întreabă sau cere ajutorul părinţilor tăi sau unei persoane adulte responsabile pentru a şti care sunt emisiunile pe care le poţi urmări.

-Dacă ai urmărit la televiziune ceva ce te-a deranjat sau te-a făcut să-ţi fie frică, vorbeşte despre acest lucru cu părinţii tăi sau cu o altă persoană adultă în care ai încredere. Aceste persoane îţi pot explica şi te pot linişti. Poţi, de asemenea, să vorbeşti cu părinţii sau adulţii în care ai încredere despre ceea ce vezi la televizor, în general, sau despre ce ai dori să vezi; aceste persoane te-ar putea sfătui şi ajuta să alegi programele potrivite vârstei tale.

-Este normal să-ţi facă plăcere să petreci timpul liber urmărind programele favorite. Dar, este la fel de important să desfăşori şi alte activităţi, cum ar fi lectura, sportul, fie de unul singur, fie cu părinţii sau prietenii.

-Cele 6 sfaturi cheie pentru părinţi

-Părinţii, în funcţie de pricipiile lor cu privire la educaţie, trebuie să stabilească de comun acord cu copiii reguli cu privire la alegerea emisiunilor vizionate de copii, la timpul petrecut de aceştia în faţa televizorului şi la momentul consacrat acestei activităţi (Citat din: „Écrans et médias, une affaire de famille. Guide parental de l’Union nationale des associations familiales” - Unaf, 2004)

Este bine să reamintim că televiziunea, cu fluxul său de imagini nu este adaptată copiilor mai mici de 3 ani, care au nevoie să interacţioneze cu persoanele şi cu obiectele aflate în apropierea lor.
Între 3 ani şi 6 ani este necesară limitarea timpului de vizionare a programelor concepute special pentru cei mici.

Până la vârsta de 8 ani, doar programele pentru copii sunt adecvate: fie că este vorba despre desene animate, despre producţii cinematografice pentru copii, ori despre emisiuni educative ori documentare. Durata vizionării trebuie limitată, de asemenea. Trebuie selectate programele pe care le pot urmări pentru a învăţa să se orienteze în oferta gnerală de programe.
-*Nu este recomandată vizionarea programelor de ştiri împreună cu un copil mai mic de 8 ani, întrucât violenţa reală îl poate afecta mai mult decât cea ficţională.
-*Între 8 şi 10 ani alegeţi programele pentru copii şi programele care se adresează întregii familii fără restricţii, încercând să urmăriţi aceste programe împreună cu copilul/copiii dumneavoastră.
-*După împlinirea vârstei de 10 ani puteţi diversifica conţinutul de programe vizionat, acordând atenţie în continuare, diferitelor clasificări aplicate programelor în vederea protejării minorilor.

În general, evitaţi să permiteţi copilului dumneavoastră să petreacă zilnic un timp îndelungat în faţa micului ecran. Încercaţi să priviţi la televizor împreună cu copilul/copiii pentru a dialoga cu el/ei dacă observaţi că este/sunt încercat/ţi de sentimente de teamă sau de unele neclarităţi. Puteţi dezvolta spiritul critic al copiilor discutând cu ei despre ceea ce urmăresc la tv.
-*Evitaţi instalarea televizorului în camera copilului. Acest fapt contribuie la izolarea copilului de viaţa de familie şi nu vă permite să ştiţi ce programe urmăreşte copilul.
-*Evitaţi practica excesivă a trecerii rapide de la un program la altul în obiceiurile de televizionare ale copilului. Este mai bine să alegeţi un moment precis pentru televizionare şi să încurajaţi vizionarea în totalitate a unui program, mai degrabă decât cea a fragmentării vizionării.
-*Asiguraţi condiţiile de luminozitate optică şi de distanţă favorabile vizionării. Rezervaţi timp petrecerii timpului în familie în afara momentelor de televizionare.

Familiarizaţi-vă cu simbolurile grafice de protecţie a minorilor

În Franţa

În România

Este necesar să vă ajutaţi copilul să înţeleagă importanţa semnelor de avertizare, spunându-i că şi dumneavoastră vi s-a întâmplat să fiţi şocat de anumite lucruri văzute şi că nu doriţi ca el să aibă o experienţă neplăcută. Ar fi o eroare să lăsaţi copilului impresia că un adult poate viziona orice, fără a trăi sentimentul de teamă, angoasă sau dezgust.

Pentru a vă ajuta, s-a întocmit o clasificare a programelor în funcţie de vârstă. Accesul unui copil care are o vârstă mai mică decât cea în care a fost clasificat respectivul program îl poate afecta. Simbolurile grafice corespund în Franta următoarelor limite de vârstă, până la 10 ani, până la 12, ani, 16 ani şi 18 ani şi sunt însoţite de una din menţiunile „program nerecomandat copiilor sub 10, 12, 16, 18 ani” sau „program interzis copiilor sub 10, 12, 16, 18 ani”. Această clasificare este afişată pe ecran, odată cu începerea programului, precum şi pe crawl şi în programele publicate de presa scrisă. Aceste clasificări implun şi difuzarea în anumite intervale orare.

Prin urmare, primul lucru pe care îl puteţi face pentru a vă proteja copilul de imagini violente este acela de a alege împreună cu el ce va vedea în funcţie de vârsta pe care copilul o are. Explicaţi copilului motivele alegerii.

Respectarea acestor avertismente concentrate în simboluri grafice va permite protejarea copilului de vizionarea, în cazul în care este singur în faţa ecranului, unor programe inadecvate vârstei lui. Într-o familie în care sunt fraţi şi/sau surori mai mari aceştia pot fi responsabilizaţi să vegheze la ceea ce vizionează fraţii lor mai mici.

Chiar dacă nu observaţi niciun semn de teamă în comportamentul copilului dumneavoastră atunci când vede o imagine şocantă, efectele se pot manifesta în diverse situaţii, de exemplu, atunci când se stinge lumina sau în timpul somnului. Fiecare copil comunică diferit cu părinţii lui. Este important să ştiţi să recunoaşteţi aceste semne şi să vă gândiţi dacă să le asociaţi cu imaginile pe care le-ar fi putut viziona copilul, în cazul în care această teamă este cauzată de vizionarea unui program.

Nu puteţi supraveghea toate programele pe care le vizionează copilul/copiii dumneavoastră, acasă sau la prieteni. De aceea, ar trebui să vă propuneţi unele momente în care copilul să aibă posibilitatea să vorbească despre ce a văzut şi a auzit în programele tv şi ce crede în legătură cu acestea.

Dialogul este un mijloc pentru eliminarea stresului şi a angoasei. Un copil, orice vârstă ar avea, are nevoie să comunice direct pentru a se elibera de temeri. Părinţii sunt aceia care se află cel mai aproape de copil/copii pentru a-i asculta şi a le da încredere în forţele proprii.

Impactul imaginilor violente poate fi minimizat atunci când copilul poate exprima ceea ce a simţit. Dar acest lucru se va petrece rareori din iniţiativa copilului. Îi poate fi teamă că vorbind, să nu se expună ridiculizării, să nu i se interzică accesul la TV, sau pur şi simplu s-a obişnuit cu violenţa. Ne rămâne deci, nouă, adulţilor, să ne asumăm iniţierea conversaţiei cu copilul/copiii.

Dar acesata nu însemnă să puneţi de la început o mulţime de întrebări copilului, pe care el să le considere intrusive. Încercaţi, mai degrabă să-i vorbiţi despre neplăcerile pe care le-aţi resimţit la rândul dumneavoastră atunci când aţi urmărit scene angoasante sau care vă provoacă teama. Abordând în acest fel discuţia, copilul nu va mai considera întrebările dumneavoastră intrusive şi va fi gata să se implice în dialogul cu dumneavoastră. Favorizarea acestui dialog este importantă întrucât copilului îi poate fi teamă de reacţiile dumneavoastră. În plus, sensibilitatea unui copil poate fi afectată de imagini sau de situaţii diferite, care pot uimi adulţii, de unde şi necesitatea dialogului pentru a-i înţelege mai bine pe copii.

Există mai multe demersuri simple şi indispensabile pentru a deveni părinte şi telespectator. Există, de exemplu, un dispozitiv de blocare automat pentru programele care nu sunt permise copiilor care nu au împlinit vârsta de 18 ani. Personalizaţi codul parental pentru a bloca accesul la programe, evitând alegerea combinaţiilor de cifre pe care copiii le-ar putea descoperi uşor. Păstraţi secret acest cod.

Puteţi monta şi alte dispozitive de blocare a accesului. Noile televizoare sau ADSL-uri permit adesea montarea de filtre sau sisteme de control parental în funcţie de canal, de intervale orare şi de programe.

Încercaţi să limitaţi numărul de ore petrecute în faţa ecranelor (televiziune, calculatoare, telefoane mobile) şi nu pierdeţi contactul cu ceea ce vizionează copiii.

Puteţi contacta serviciile specializate ale Consiliului pentru a formula o plângere cu privire la un program, participând astfel, alături de noi, la protejarea copiilor şi a tinerilor.