ETAPA DE CONȘTIENTIZARE: PROGRAMELE AUDIOVIZUALE ȘI CATEGORIILE DE VÂRSTĂ

-În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, Consiliul Naţional al Audiovizualului, în temeiul atribuţiilor legal conferite de art. 10, alin.3, lit.i din Legea Audiovizualului are obligaţia să asigure:
-«i) creşterea nivelului de sensibilizare a opiniei publice în legătură cu utilizarea serviciilor media audiovizuale, prin dezvoltarea şi promovarea educaţiei pentru media la nivelul tuturor categoriilor sociale; »
-Statele membre ale Uniunii Europene definesc competenţele dobândite prin educaţia pentru media în termenii: gestionării responsabile a accesării serviciilor audiovizuale, al înţelegerii şi al abordării critice a conţinuturilor oferite de mass media şi al creării şi transmiterii de mesaje într-o diversitate de contexte.
-În continuarea campaniei derulate de CNA în 2007 sub deviza : « Nu lăsa copilul educat de televizor « , propunem tuturor categoriilor de public al programelor audiovizuale, dar ne adresăm cu precădere părinţilor, cadrelor didactice şi specialiştilor din domeniul sănătaţii să folosim această rubrică a site-ului CNA dedicată protecţiei minorilor în domeniul audiovizual ca pe o platformă de dezbatere, şi de consultare dar şi de punere în temă cu actualele tendinţe europene în materie de politici educaţionale şi de politici din domeniul serviciilor audiovizuale care vizează protecţia minorilor.

-Ce văd copiii la televizor
-Adaptaţi consumul televizual în funcţie de vârsta copilului dumneavoastră
-Televiziunea şi copilul sub 3 ani
-Televiziunea şi copilul între 3 şi 6 ani
-Televiziunea şi copilul între 6 şi 12 ani
-Televiziunea şi dezvoltarea copilului mai mare de 12 ani

-Ce văd copiii la televizor

- Copilul mai mic de 3 ani

-Măsurătorile de audienţă a programelor de televiziune realizate de institute specializate nu conţin date cu privire la copiii sub 3 ani. Dar acest nu lucru nu înseamnă că minorii de până la 3 ani nu urmăresc programele de televiziune. Dimpotrivă, chiar. Copiii sub 3 ani sunt de foarte multe ori prezenţi atunci când televizorul funcţionează pentru că adulţii din familie urmăresc diverse programe. Independent de voinţa lor, copiii de această vârstă sunt solicitaţi şi/sau stimulaţi de fluxul de sunete şi de imagini şi lumini specific televiziunii.

- Ce văd la televizor copiii între 4 – 10 ani

În Franţa, în anul 2008 printre cele 10 programe cel mai frecvent vizionate de copiii cu vârste între 4 -10 ani, figurează jurnalul televizat. Copiii au dreptul la informare, cu alte cuvinte spus, au dreptul să acceseze informaţii adecvate vârstei lor, dar adesea informaţiile din buletinele de ştiri nu sunt adaptate sensibiltăţii copiilor şi le pot provoca stări de angoasă.

Vizionarea programelor de televiziune de copii cu vârste între 4 – 10 ani în funcţie de genul acestora, plasează în top, programele dedicate copiilor şi tinerilor, adică un procent în medie de 18,3% înregistrat în legătură cu cele şapte canale hertziene principale din Franţa. În acest top al audienţei formate din copii de 3-6 ani urmează programele de sport, 15,3%, urmate de producţiile de ficţiune (producţii cinematografice, filme pentru televiziune, seriale, foiletoane, piese de teatru) în procent de 15%, apoi emisiuni de divertisment şi programe de actualităţi în procent de 13,7, publicitate 12,8%, programe informative.

(Source : MMW-Médiamétrie)

În România, în 2004 consumul de programe de televiziune în medie era în cazul categoriei de vârstă 6-8 ani de 136 de minute de luni până vineri, iar sâmbăta şi duminica era de 196 de minute, dar înregistrează un procent de 98% în termenii opţiunilor copiilor de petrecere a timpului liber, deşi în procent de 63% părinţii nu încurajează copii să urmărească programele tv, într-un procent de 35 % discută rar cu copiii în legătură cu ccea ce urmăresc la televizor, cu toate că vizionează aceste programe împreună aproape zilnic în procent de 46%.

În 2007, valorile medii pentru aceeaşi categorie de vârstă şi acelaşi criteriu, de luni până vineri, au fost de 134 de minute, iar sâmbătă şi duminică, 190 de minute. Genurile de programe preferate de această categorie de public (6 – 8 ani) a clasat pe prima poziţie desenele animate (50%), urmate de filme artistice (17%), muzică (10%), telenovele (4%) şi alte categorii de programe în procente nesemnificative.
-Dar, acelaşi studiu ne arată că expunerea copiilor la conţinuturi cu influenţă negativă în România în 2004 a fost de 22 %, iar în 2007, a scăzut la 13 %. Ponderea televiziunii ca suport de acees la conţinuturi ce pot afecta dezvoltarea fizică, psihică şi mentală a copiilor a scăzut de la 70 % în 2004, la 57% în 2007, orientarea accesului către programe cu influenţă negativă asupra copiilor deplasăndu-se tot mai frecvent către accesul la acestea prin Internet.
-(Sursa, studiul CNA, „Expunerea copiilor la programele tv şi radio”)

- Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani

-În Franţa, în 2008, din cele 10 programe cele mai vizionate de copii cu vârste cuprinse între 10 şi 14 ani, şase sunt cele dedicate filmelor, după care urmează serialele, programele de sport şi emisiunile de actualităţi.
Opţiunile televizuale ale copiilor din aceasta categorie de vârstă sunt diferite de cele ale copiilor cu vârste între 4-10 ani.
-Copiii de 10-14 ani plasează în topul preferinţelor emisiunile de sport ( în procent de 18,8%). Următoarele sunt cele de varietăţi/divertisment 16,8%, ficţiune (opere cinematografice 16,7%), emisiuni dedicate tinerilor (16,2%). Pe ultimele locuri ale listei se află publicitatea (13,9%) şi programele informative (11,5).

(Source : MMW-Médiamétrie)

-În România în 2004, pentru segmentul de vârsta 12-14 ani, principala preferinta o reprezinta filmele (56%).. Conform aceluiaşi studiu, atât părinţii cât şi copii afirmă că optează în procent de 77% să-şi petreacă timpul liber urmărind programe de televiziune.
-Cu toate acestea din studiul realizat în 2007, cu privire la expunerea copiilor la programele TV si Radio, rezultă că pentru a scăpa de plictiseală copiii declară că aleg televizorul în procent aproape dublu în 2007 faţă de 2004, ponderea crescând dela 28%, in 2004, la 47%, in 2007. Preferinţele diferă semnificativ în funcţie de grupa de vârstă:
--Copii din grupa 9-11 ani au formulat în procent de 61% opţiuni în favoarea desenelor animate, 13% a filmelor, 8% a muzicii şi 2% a telenovelelor,
--iar cei din grupa de vârstă 12-15 ani au formulat opţiuni în favoarea filmelor în procent de 31%, a desemelor animate în procent de 16%, un procent egal de preferinţe a fost acordat muzicii, iar telenovelelor, 10% din preferinţe.
(Sursa: Studiul CNA, „Expunerea copiilor la programele TV si Radio”, p.19).

-Adaptaţi consumul televizual în funcţie de vârsta copilului dumneavoastră

-Programele de televiziune nu sunt adaptate nevoilor şi posibilităţilor de înţelegere ale copiilor mai mici de 3 ani.

-Înainte de împlinirea vârstei de 3 ani, copilul se formează acţionând, iar televiziunea riscă să-l sechestreze în statutul de spectator, într-un moment în care copilul trebuie să înveţe să devină un actor activ al lumii care-l înconjoară.

-După împlinirea vârstei de 3 ani însă, vizionarea unor emisiuni educative sub supravegherea părinţilor poate stimula anumite capacităţi mentale ale copilului, cum ar fi memoria, recunoaşterea literelor alfabetului, sau a cifrelor.

Durata şi modul de consum televizual, tipul de program şi orarul de vizionare trebuie să fie adaptate vârstei copilului. De exemplu, vizionarea timp de 10 minute a programelor reprezintă un timp de concentrare semnificativ pentru copilul mai mic de 3 ani. Între 3 şi 6 ani este de dorit ca sesiunile de vizionare să fie scurte, cu posibilitatea reluării aceluiaşi program pentru a permite copilului să înţeleagă acţiunea şi intenţiile personajelor, ceea ce nu ar posibil atunci când sunt schimbate succesiv mai multe programe/emisiuni.

-În Franţa semnele de avertizare pentru protecţia minorilor sunt simbolizate grafic astfel:

Ele au fost create pentru a vă ajuta să alegeţi programele în funcţie de vârsta copiilor. Este important ca minorii să înţeleagă importanţa respectării avertismentelor date de aceste simboluri. Trebuie să le explicaţi că este posibil ca până şi un adult să fie şocat de anumite imagini şi că nu doriţi ca ei să trăiască experienţe similare.

-Televiziunea şi dezvoltarea copilului mai mic de 3 ani

„Copilul sub 3 ani nu înţelege tot atât de bine pe cât simte ! Asemeni unui burete, el absoarbe şi se impregnează de tot ce-l înconjoară.” (sursa : Qu’est-ce qu’il y a à la télé ?, Dr Claude Allard et Cécile Dollé, Albin Michel).

Dezvoltarea unui copil trece de la etapa motrice, la capacitatea de a interacţiona cu adulţii şi cu obiectele din jurul lui. Există mai multe etape prin care trece copilul până la vârsta de 3 ani: copilul mic este atras de tot mişcă, apoi descoperă că poate acţiona asupra acelor obiectelor care se află în preajma lui, iar de-ndată ce capacitatea motrice îi permite numeşte obiectele şi le atinge. Începând cu vârsta de 9 luni, copilul mic începe să imite ce vede , dar fără să înţeleagă. Către vârsta de 1 an sau doi ani face legătura între cuvinte şi obiecte şi înţelege expresii de bază.

Pentru a-şi dezvolta capacităţile, copilul trebuie să folosească activ cele cinci simţuri, bazându-se în special pe relaţia cu o persoană adultă care răspunde la solicitările copilului. Acesta are nevoie pentru a se dezvolta de autopercepţia ca persoană care poate transforma lumea, ceea ce face chiar, de exemplu, atunci când manipulează diverse obiecte din jurul său. Expunerea pasivă la imaginile difuzate pe ecran nu favorizează acest tip de interacţiune, putând să frâneze în unele situaţii, dezvoltarea copilului mic.

Privirea copilului este captată de ecran şi efectul calmant care urmează poate da iluzia unui efect pozitiv.
-Calmul copilului captat de imagini îi succede o agitaţie greşit înţeleasă, care în mod paradoxal îi poate determina pe părinţi să crească timpul de expunere al copilului la programul de televiziune.

-„Începând cu vârsta de 3 ani, copilul este capabil să urmărească un film sau o emisiune care îl interesează. Copilul crede tot ce i se povesteşte. Copilului îi trebuie un anumit interval de timp până când începe să facă diferenţa între ce este şi ce nu este adevărat.” (sursa : Qu’est-ce qu’il y a à la télé ? , Dr Claude Allard et Cécile Dollé, Albin Michel)

Copilul între 3 şi 6 ani reacţionează în funcţie de sensibilitatea sa. În această perioadă se dezvoltă capacitatea de vorbire, îi sporeşte autonomia, se îmbogăţeşte experienţa sa în privinţa iniţiativelor şi odată ce copilul devine mai activ, este importantă selectarea programelor pe care le urmăreşte şi limitarea timpului de expunere la acestea. Printre diferitele experienţe ale copilului cu vârsta între 3 – 6 ani, aceea a imaginilor este importantă pentru că în această etapă de vârstă îşi clădeşte sensibilitatea. În funcţie de diferite experienţe avute, copilul este încrezător şi ofensiv, sau, dimpotrivă este temător şi defensiv.

Copilul nu are sentimentul de respingere faţă de imagini. El nu va face diferenţa, de exemplu, între publicitate şi un alt program sau între ficţiune şi realitate.

Copilul va considera reale imaginile înspăimântătoare pe care le-a văzut la televizor, fără a găsi cuvinte să exprime ceea ce simte. De aici şi necesitatea unei atenţii deosebite acordate copilului şi dialogului cu acesta.

„După împlinirea vârstei de 7 ani, copilul începe să capete sentimentul de respingere faţă de imaginile de televiziune. El poate construi înţelesuri în legătură cu ceea ce vede, poate contextualiza şi prin urmare se poate distanţa de efectul imediat al imaginii.” (sursa : Qu’est-ce qu’il y a à la télé ?, Dr Claude Allard et Cécile Dollé, Albin Michel)

Între 6 şi 10 ani, gândirea copilului se cristalizează şi îi permite să facă conexiuni între ce este şi ce nu este adevărat. Începând cu vârsta de 6 ani, copilul începe să analizeze, să înţeleagă.

Copilul cu vârsta între 6 şi 10 ani începe să acumuleze o anumită experienţa a imaginilor. El poate să dorescă să demonstreze ce este capabil să imite din ceea ce a văzut.

Din acest motiv este necesar să i se explice că nu trebuie să imite ceea ce vede la televizor, respectându-i-se sensibilitatea prin privilegierea vizionării de programe adecvate vârstei.

-Nu va fi neglijată supravegherea copilului mai mare de 10 ani.

-Copilul cu vârsta între 10 şi 12 ani începe să dorească să beneficieze de mai multă autonomie în raport cu imaginile tv.

-Copilul între 10 şi 12 ani doreşte acces la programe tv diversificate; el continuă să urmărească programele dedicate vârstei lui, dar este interesat şi de cele care se adresează întregii familii precum şi de cele care nu pot fi vizionate de copii sub vârsta de 10 ani. Este important ca minorii să fie asistaţi în alegerea programelor audiovizuale pe care le urmăresc, să fie instruiţi să le aleagă pe cele potrivite vârstei lor, devenind astfel telespectatori activi.

-În perioada adolescenţei, minorul doreşte să urmărească con��inuturi cu scene de violenţă, chiar dacă nu este în mod efectiv pregătit pentre acestea.

-Este important, chiar şi în perioada de adolescenţă a minorului, în ciuda facilitării accesului adolescenţilor la diverse platforme de comunicare, să se continue dialogul lor cu adulţii în legătură cu ceea ce ascultă şi văd, cultivându-li-se în continuare obiceiul de alege ceea ce este potrivit vârstei şi sensibilităţii lor.