LEGE Nr. 148 din 26 iulie 2000
privind publicitatea
#B: Legea nr. 148/2000Acte modificatoare
#M1: Legea nr. 283/2002
#M2: Ordonanţa Guvernului nr. 17/2003
#M3: Ordonanţa Guvernului nr. 90/2004
#M4: Legea nr. 457/2004
#M5: Legea nr. 158/2008Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma#M1,#M2etc.
#CIN
NOTE: 1. În textul actualizat, toate sumele exprimate anterior în lei vechi au fost transformate în lei noi. 2. A se vedea şi cap. 6 - Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă şi publicitate - din titlul IX al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
#B
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAP. 1
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta lege are drept scop protecţia consumatorilor de produse şi servicii, protecţia persoanelor care desfăşoară o activitate de producţie, de comerţ, prestează un serviciu sau practică o meserie ori o profesie.
ART. 4 În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc astfel: d) publicitate subliminală - orice publicitate care utilizează stimuli prea slabi pentru a fi percepuţi în mod conştient, dar care pot influenţa comportamentul economic al unei persoane; e) persoană - orice persoană fizică sau juridică; f) minor - orice persoană fizică în vârstă de până la 18 ani. ART. 5 Publicitatea trebuie să fie decentă, corectă şi să fie elaborată în spiritul responsabilităţii sociale. ART. 6 Se interzice publicitatea care: b) este subliminală; c) prejudiciază respectul pentru demnitatea umană şi morala publică; d) include discriminări bazate pe rasă, sex, limbă, origine, origine socială, identitate etnică sau naţionalitate; e) atentează la convingerile religioase sau politice; f) aduce prejudicii imaginii, onoarei, demnităţii şi vieţii particulare a persoanelor; g) exploatează superstiţiile, credulitatea sau frica persoanelor; h) prejudiciază securitatea persoanelor sau incită la violenţă; i) încurajează un comportament care prejudiciază mediul înconjurător; j) favorizează comercializarea unor bunuri sau servicii care sunt produse ori distribuite contrar prevederilor legale. ART. 9 Comparaţiile care se referă la o ofertă specială trebuie să indice, în mod clar şi neechivoc, data la care încetează oferta sau, dacă este cazul, faptul că oferta specială se referă la stocul de bunuri sau de servicii disponibil, iar dacă oferta specială nu a început încă, data de începere a perioadei în care se aplică preţul special sau alte condiţii specifice. ART. 18 ART. 19 Dacă persoana care îşi face publicitate nu are sediul în România sau dacă nu poate fi identificată, răspunderea revine, după caz, reprezentantului său legal în România, autorului, realizatorului de publicitate sau reprezentantului legal al mijlocului de difuzare. ART. 20 (1) Persoana care îşi face publicitate trebuie să fie în măsură să probeze exactitatea afirmaţiilor, indicaţiilor sau prezentărilor din anunţul publicitar şi este obligată, la solicitarea reprezentanţilor instituţiilor şi autorităţilor prevăzute la art. 24, să furnizeze documentele care să probeze exactitatea acestora. (2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termen de maximum 7 zile de la solicitare sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile din anunţul publicitar în cauză vor fi considerate inexacte. ART. 21 Prezenta lege nu exclude autocontrolul publicităţii de către organizaţiile profesionale cu rol de autoreglementare în domeniul publicităţii şi nici dreptul persoanelor de a se adresa direct acestor organizaţii. ART. 22 Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz. ART. 23 (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează: a) încălcarea prevederilor art. 15 - 17, cu amendă de la 500 lei la 1.500 lei; (2) Sancţiunile se pot aplica şi persoanelor juridice. ART. 24 (1) Contravenţiile prevăzute la art. 23 se constată şi se sancţionează la sesizarea persoanelor prejudiciate ori a asociaţiilor de consumatori sau din oficiu, de către: b) reprezentanţii împuterniciţi ai administraţiei publice locale, pentru încălcarea prevederilor art. 6 lit. c), d), e), f), g) şi i), ale art. 10 lit. c), ale art. 11, ale art. 13 lit. f) şi ale art. 15; c) reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului Concurenţei, pentru încălcarea prevederilor art. 8 lit. d), e), f), g), h) şi i); d) reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Sănătăţii, pentru încălcarea prevederilor art. 13 lit. c), d), e) şi f) şi ale art. 14, 16 şi 17; (2) Organele abilitate să constate şi să sancţioneze contravenţiile pot solicita organizaţiilor profesionale cu rol de autoreglementare prevăzute la art. 21 formularea unui punct de vedere de specialitate. ART. 25 Instituţiile şi autorităţile prevăzute la art. 24 pot dispune, o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, următoarele măsuri, după caz: a) interzicerea publicităţii, în cazul în care a fost difuzată sau urmează să fie difuzată; b) încetarea publicităţii până la data corectării ei; c) publicarea deciziei autorităţii publice, în totalitate sau parţial, şi stabilirea modului în care urmează să se realizeze; d) publicarea pe cheltuiala contravenientului a unuia sau mai multor anunţuri rectificative, cu fixarea conţinutului şi a modului de difuzare. ART. 26 Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt aplicabile şi dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare, cu excepţia art. 25 - 27 din respectiva lege, precum şi cele ale Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale.