privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor

EMITENT : PARLAMENTUL ROMÂNIEI

PUBLICATÄ‚ ÃŽN : MONITORUL OFICIAL NR. 899 din 28 decembrie 2007

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I
Definirea ÅŸi interzicerea unor practici comerciale incorecte

CAP. 1
Dispoziţii generale

ART. 1
Prezenta lege are drept scop o mai bună funcţionare a pieţei şi asigurarea unui nivel înalt de protecţie a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor.

ART. 2
ÃŽn sensul prezentei legi, termenii ÅŸi expresiile de mai jos au următoarele semnificaÅ£ii :
a) consumator - orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaÅ£ii, care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acÅ£ionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producÅ£ie, artizanale ori liberale ;
b) comerciant - orice persoană fizică sau juridică care, în practicile comerciale ce fac obiectul prezentei legi, acÅ£ionează în cadrul activităţii sale comerciale, industriale sau de producÅ£ie, artizanale ori liberale, precum ÅŸi orice persoană care acÅ£ionează în acelaÅŸi scop, în numele sau pe seama acesteia ;
c) produs - orice bunuri sau servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi ÅŸi obligaÅ£ii ;
d) practici ale comercianÅ£ilor în relaÅ£ia cu consumatorii, denumite în continuare practici comerciale - orice acÅ£iune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate ÅŸi comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor ;
e) deformarea substanÅ£ială a comportamentului economic al consumatorilor - folosirea unei practici comerciale ce afectează considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie în cunoÅŸtinţă de cauză, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o ;
f) cod de conduită - acordul sau ansamblul de reguli care nu este impus prin legislaÅ£ie sau dispoziÅ£ii administrative ÅŸi care defineÅŸte comportamentul comercianÅ£ilor care se angajează să îl respecte cu privire la una sau mai multe practici comerciale ori la unul sau mai multe sectoare de activitate ;
g) responsabil de cod - orice entitate, inclusiv un comerciant sau un grup de comercianÅ£i, responsabilă cu întocmirea ÅŸi revizuirea unui cod de conduită ÅŸi/sau cu supravegherea respectării acestui cod de către cei care s-au angajat să îl respecte ;
h) diligenţă profesională - competenÅ£a ÅŸi grija aÅŸteptate, în mod rezonabil, de un consumator din partea comercianÅ£ilor, în conformitate cu practicile corecte de piaţă ÅŸi/sau cu principiul general al bunei-credinÅ£e, în domeniul de activitate al acestora ;
i) invitaÅ£ie de a cumpăra - prezentarea comercială prin care se menÅ£ionează caracteristicile ÅŸi preÅ£ul produsului într-un mod corespunzător mijloacelor utilizate pentru aceasta ÅŸi care, prin urmare, permite consumatorului achiziÅ£ionarea de produse ;
j) influenţă nejustificată - folosirea unei poziÅ£ii de forţă faţă de consumator, de manieră să exercite presiune asupra acestuia, chiar fără a recurge sau a ameninÅ£a cu recurgerea la forţă fizică, într-un mod care limitează semnificativ capacitatea consumatorului de a lua o decizie în cunoÅŸtinţă de cauză ;
k) decizie de tranzacÅ£ionare - orice decizie luată de un consumator privind oportunitatea, modalităţile ÅŸi condiÅ£iile de achiziÅ£ionare a produsului, modalitatea de plată - integrală sau parÅ£ială -, păstrarea ori renunÅ£area la produs sau exercitarea unui drept contractual, aceasta putând conduce ori la acÅ£iunea consumatorului ori la abÅ£inerea de a acÅ£iona ;
l) profesie reglementată - activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale pentru care accesul sau exercitarea este condiÅ£ionată, direct ori indirect, în conformitate cu legislaÅ£ia în vigoare, de deÅ£inerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională ;
m) consumator mediu - consumatorul considerat ca fiind rezonabil informat, atent şi precaut, ţinând seama de factorii sociali, culturali şi lingvistici.

ART. 3
(1) Prezenta lege se aplică practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii, astfel cum sunt definite la art. 4, înainte, în timpul şi după o tranzacţie comercială referitoare la un produs.
(2) Prezenta lege nu aduce atingere :
a) dispoziÅ£iilor legale ce reglementează contractele ÅŸi, în special, prevederilor referitoare la validitatea, întocmirea sau efectele contractelor ;
b) dispoziÅ£iilor comunitare sau naÅ£ionale privind aspectele de sănătate ÅŸi securitate a produselor ;
c) dispoziÅ£iilor legale ce stabilesc competenÅ£a instanÅ£elor de judecată ;
d) condiÅ£iilor de intrare într-o profesie sau de obÅ£inere a autorizaÅ£iei pentru desfăşurarea acesteia, codurilor deontologice sau altor dispoziÅ£ii legale specifice ce guvernează profesiunile, în scopul menÅ£inerii unui înalt nivel de probitate al acestora ;
e) dispoziţiilor referitoare la serviciile financiare, astfel cum sunt definite în Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, aprobată prin Legea nr. 399/2004, şi nici dispoziţiilor referitoare la bunurile imobile, în cazul în care aceste dispoziţii sunt mai restrictive sau mai riguroase decât cele din prezenta lege.
(3) Prezenta lege nu se aplică dispoziţiilor ce reglementează certificarea şi indicarea mărcilor titlurilor în cazul metalelor preţioase.

CAP. 2
Practici comerciale incorecte

ART. 4
(1) O practică comercială este incorectă dacă :
a) este contrară cerinÅ£elor diligenÅ£ei profesionale ;
b) deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori.
(2) Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul economic al unui anumit grup vulnerabil de consumatori, clar identificabil, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al grupului. Grupul de consumatori este cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, comportamentul economic al acestuia putând fi în mod rezonabil prevăzut de comerciant. Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.
(3) Practicile comerciale incorecte sunt, în special, cele :
a) înÅŸelătoare, în sensul prevederilor art. 6 ÅŸi 7 ;
b) agresive, în sensul prevederilor art. 8 şi 9.
(4) Lista practicilor comerciale care, în orice situaţie, se consideră incorecte este prevăzută în anexa nr. 1.

SECÅ¢IUNEA 1
Practici comerciale înşelătoare

ART. 5
Practicile comerciale înşelătoare pot fi acţiuni înşelătoare sau omisiuni înşelătoare.

ART. 6
(1) O practică comercială este considerată ca fiind acÅ£iune înÅŸelătoare dacă aceasta conÅ£ine informaÅ£ii false sau, în orice situaÅ£ie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, astfel încât, în ambele ipoteze, fie îl determină, fie este susceptibilă a-l determina pe consumator să ia o decizie de tranzacÅ£ionare pe care altfel nu ar fi luat-o, chiar dacă informaÅ£iile sunt, în fapt, corecte în raport cu unul sau mai multe dintre următoarele elemente :
a) existenÅ£a sau natura produsului ;
b) principalele caracteristici ale produsului, cum ar fi : disponibilitatea, avantajele, riscurile, fabricarea, compoziÅ£ia, accesoriile, asistenÅ£a acordată după vânzare ÅŸi instrumentarea reclamaÅ£iilor, modul ÅŸi data fabricaÅ£iei sau prestării, livrarea, capacitatea de a corespunde scopului, utilizarea, cantitatea, specificaÅ£iile, originea geografică sau comercială, rezultatele care se pot obÅ£ine din utilizarea sa, rezultatele ÅŸi caracteristicile esenÅ£iale ale testelor sau controalelor efectuate asupra produsului ;
c) perioada pentru care comerciantul se angajează, motivele utilizării practicii comerciale ÅŸi natura desfăşurării vânzării, precum ÅŸi toate declaraÅ£iile sau toate simbolurile care ar induce o legătură între produs sau comerciant ÅŸi o sponsorizare sau o aprobare, direct ori indirect ;
d) preÅ£ul sau modul de calcul al preÅ£ului ori existenÅ£a unui avantaj specific al preÅ£ului ;
e) necesitatea service-ului, a unei piese separate, a înlocuirii sau a reparării ;
f) natura, competenÅ£ele ÅŸi drepturile comerciantului sau ale reprezentantului său, cum ar fi : identitatea ÅŸi patrimoniul, calificările sale, statutul, autorizarea, afilierea sau legăturile sale, drepturile de proprietate industrială, de autor sau comercială ori recompense ÅŸi distincÅ£ii primite ;
g) drepturile consumatorului, inclusiv dreptul de a beneficia de reparare, de înlocuire sau de restituire a contravalorii ca urmare a rezoluţiunii contractului, astfel cum sunt prevăzute de Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor şi garanţiile asociate acestora, sau riscurile pe care consumatorul le poate întâmpina.
(2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind acÅ£iune înÅŸelătoare dacă, în contextul prezentării situaÅ£iei de fapt, Å£inând cont de toate caracteristicile ÅŸi circumstanÅ£ele, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul mediu să ia o decizie de tranzacÅ£ionare pe care altfel nu ar fi luat-o. ÃŽn acest caz, acÅ£iunea înÅŸelătoare este determinată de :
a) orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent ;
b) nerespectarea de către comerciant a obligaÅ£iilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte, dacă :
(i) angajamentul său nu este o aspiraÅ£ie, ci este ferm ÅŸi poate fi verificat ;
(ii) acesta indică, în cadrul unei practici comerciale, că s-a angajat să respecte codul.

ART. 7
(1) O practică comercială este considerată ca fiind omisiune înşelătoare dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt, ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei omite o informaţie esenţială necesară consumatorului mediu, ţinând cont de context, pentru luarea unei decizii de tranzacţionare în cunoştinţă de cauză şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine luarea de către consumator a unei decizii de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(2) O practică comercială este, de asemenea, considerată ca fiind omisiune înşelătoare atunci când, ţinând cont de aspectele prevăzute la alin. (1), un comerciant ascunde sau oferă într-un mod neclar, neinteligibil, ambiguu ori în contratimp o informaţie esenţială sau nu indică intenţia comercială a practicii, în cazul în care aceasta nu rezultă deja din context, şi când, în oricare dintre cazuri, consumatorul mediu este determinat sau este susceptibil a fi determinat să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.
(3) În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu sau în timp, în momentul determinării practicii ca fiind sau nu omisiune înşelătoare, se va ţine cont de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace.
(4) ÃŽn cazul unei invitaÅ£ii de a cumpăra, următoarele informaÅ£ii sunt considerate esenÅ£iale, dacă nu rezultă deja din context :
a) caracteristicile principale ale produsului, Å£inând cont de mijlocul de comunicare utilizat ÅŸi de produs ;
b) sediul ÅŸi celelalte date de identificare ale comerciantului ÅŸi, în cazul în care acÅ£ionează pe seama altui comerciant, sediul ÅŸi celelalte date de identificare ale acestuia ;
c) preÅ£ul cu toate taxele incluse sau, dacă preÅ£ul nu poate fi în mod rezonabil calculat în avans, Å£inând cont de natura produsului, modalitatea de calcul al acestuia. De asemenea, unde este cazul, toate costurile adiÅ£ionale pentru transport, livrare sau taxele poÅŸtale ori, în cazul în care aceste cheltuieli nu pot fi, în mod rezonabil, calculate în avans, precizarea că pot exista costuri adiÅ£ionale ce trebuie suportate de consumator ;
d) modalităţile de plată, livrare, executare ÅŸi cercetare a reclamaÅ£iilor, dacă acestea diferă de condiÅ£iile cerute de diligenÅ£a profesională ;
e) pentru produsele şi tranzacţiile ce implică un drept de renunţare sau de reziliere, menţionarea acestui drept.
(5) Informaţiile prevăzute în legislaţie, care se referă la prezentările comerciale, inclusiv la publicitate sau comercializare, sunt esenţiale. Lista nelimitativă a acestora este cuprinsă în anexa nr. 2.

SECÅ¢IUNEA a 2-a _ Practici comerciale agresive

ART. 8
O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele, limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu cu privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie de tranzacţionare pe care altfel nu ar fi luat-o.

ART. 9
Pentru a determina dacă o practică comercială recurge la hărÅ£uire, constrângere, inclusiv la forÅ£a fizică sau la influenÅ£a nejustificată, se iau în considerare următoarele elemente :
a) momentul, locul desfăşurării, natura ÅŸi/sau durata acesteia ;
b) recurgerea la ameninÅ£are, la un limbaj sau la un comportament abuziv ;
c) exploatarea de către comerciant a unei situaÅ£ii nefericite sau a unei circumstanÅ£e speciale, de o asemenea gravitate încât afectează raÅ£ionamentul consumatorului mediu ÅŸi de care comerciantul este conÅŸtient, în scopul influenţării deciziei consumatorului cu privire la produs ;
d) orice obstacol oneros sau disproporÅ£ionat, neprevăzut în contract, impus de comerciant, atunci când consumatorul doreÅŸte să îşi exercite drepturile contractuale, inclusiv dreptul de a înceta contractul sau de a schimba produsul ori de a se adresa unui alt comerciant ;
e) orice ameninţare cu măsuri, în situaţia în care acestea nu pot fi luate în mod legal.

CAP. 3
Competenţă, sesizare şi control

SECÅ¢IUNEA 1
Competenţă şi sesizare

ART. 10
(1) În vederea stopării şi combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizaţiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta să decidă asupra reclamaţiilor, fie să iniţieze acţiuni în justiţie împotriva comercianţilor care au săvârşit sau sunt susceptibili să săvârşească practici comerciale incorecte.
(2) Operatorii economici concurenţi pot informa Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte.

ART. 11
(1) Comercianţii trebuie să furnizeze dovezi privind exactitatea afirmaţiilor în legătură cu practica comercială întreprinsă şi sunt obligaţi, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau a instanţelor judecătoreşti, să le pună acestora la dispoziţie documente care să probeze cele afirmate.
(2) În cazul în care documentele nu sunt furnizate în termenul stabilit de solicitanţi sau dacă sunt considerate insuficiente, afirmaţiile în cauză se consideră inexacte.

SECŢIUNEA a 2-a Răspunderi şi sancţiuni

ART. 12
(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(2) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) se motivează.
(3) Ordinul sau decizia emise potrivit alin. (1) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Contestarea în instanţă nu suspendă de drept executarea măsurilor dispuse.

ART. 13
(1) ÃŽn măsura în care se consideră necesar, Å£inând cont de toate interesele implicate ÅŸi, în special, de interesul public, instanÅ£ele judecătoreÅŸti competente sau Autoritatea NaÅ£ională pentru ProtecÅ£ia Consumatorilor vor dispune, în procedură de urgenţă, chiar fără a exista o dovadă a unei pierderi sau a unui prejudiciu efectiv ori a intenÅ£iei sau a neglijenÅ£ei comerciantului, una dintre următoarele măsuri :
a) încetarea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte ;
b) interzicerea sau instituirea procedurilor legale corespunzătoare pentru încetarea practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost încă puse în practică, dar acest lucru este iminent ;
c) transmiterea de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea solicitării, a datelor de identificare a persoanelor fizice sau juridice implicate în realizarea publicităţii audiovizuale, considerată a fi o practică comercială incorectă, precum şi o copie a materialului publicitar difuzat.
(2) ÃŽn cazul în care, în vederea eliminării efectelor practicilor comerciale incorecte, s-a dispus încetarea, respectiv interzicerea acestora, iar hotărârea judecătorească prin care s-a dispus această măsură a rămas definitivă ÅŸi irevocabilă ori ordinul, respectiv decizia emisă potrivit art. 12 alin. (1) nu a fost atacată potrivit art. 12 alin. (3), instanÅ£a care a emis hotărârea definitivă ÅŸi irevocabilă, respectiv Autoritatea NaÅ£ională pentru ProtecÅ£ia Consumatorilor, poate solicita :
a) publicarea acesteia, integral sau parÅ£ial, în forma pe care o consideră adecvată ;
b) publicarea unui comunicat rectificator. Comunicatul rectificator trebuie să cuprindă sediul şi celelalte date de identificare ale comerciantului, practica incorectă săvârşită, data la care a fost săvârşită, precum şi măsurile dispuse.
(3) Publicarea, în condiţiile prevăzute la alin. (2), se va face, în toate cazurile, într-un ziar de largă circulaţie, pe cheltuiala comerciantului.

ART. 14
(1) Prezenta lege nu exclude controlul pe care responsabilii codurilor de conduită îl pot efectua, în conformitate cu prevederile din codurile de conduită pe care comercianţii s-au angajat să le respecte.
(2) Efectuarea controlului prevăzut la alin. (1) nu exclude şi nu limitează dreptul consumatorilor, al asociaţiilor sau al concurenţilor de a sesiza responsabilul de cod şi nici dreptul consumatorilor sau al asociaţiilor de a se adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor ori instanţei judecătoreşti competente.

ART. 15
(1) Utilizarea de către comercianţi a unor practici comerciale incorecte, astfel cum au fost definite la cap. II, este interzisă, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 de lei la 30.000 de lei.
(2) Nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinul sau prin decizia prevăzute la art. 12 alin. (1) se sancţionează cu amendă de la 6.000 de lei la 60.000 de lei.
(3) Contravenţiile prevăzute de prezenta lege se constată la sesizarea consumatorilor, a asociaţiilor care, potrivit legii, au un interes legitim ori din oficiu, de către reprezentanţii împuterniciţi ai Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor.
(4) Odată cu aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale, agentul constatator poate propune ca sancţiune complementară suspendarea activităţii până la încetarea practicii comerciale incorecte.
(5) Sancţiunea complementară propusă pentru a fi aplicată potrivit alin. (4) se dispune prin ordin emis de conducătorul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităţilor cu personalitate juridică din subordinea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, fiind aplicabile dispoziţiile art. 12 alin. (3) şi (4).

ART. 16
Contravenţiilor prevăzute la art. 15 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.